5 minute

Atunci, într-o seară, 
mi-am luat gândurile în brațe să le plimb pe străzile tuturor...
le povesteam că nu pot trăi fără tine și că nu mă regăsesc nicăieri;
nici măcar în pozele în care știam că sunt eu...
le povesteam că în fiecare zi îmi lipsesc 5 minute
în care aș putea să urc în turnul unei biserici,
să-ți strig de acolo numele cât pentru o sută de pagini,...
dar să le spun că nu mai știu dacă sunt vie, sau am murit odată cu tine, 

...nu pot...