Sunt! Eşti? Suntem!
O întâmplare firească
a trezit din nou fericirea din mine.
Mai puternică decât mine, decât pielea mea,
pe care mi-o învineţeai
dintr-o îmbrăţişare... mereu dureroasă... dorită mereu.
Înalţă-mă, Fericire!
Izbeşte-mă de stele, până când,
visul meu se face cometă
ce zboară spre înalt, spre abis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu